Se împlinește un an de la anularea alegerilor prezidențiale din România. Un an în care autoritățile nu au reușit să aducă dovezi irrefutabile despre acele presupuse ingerințe străine invocate atunci ca justificare.
Președintele Nicușor Dan declară că știe exact ce s-a întâmplat, dar că „încă nu poate spune”. De ce nu poate? Nu știm. Știm însă altceva: ieri a apărut o secvență video din seara de 24 noiembrie 2024, când se așteptau exit-poll-urile.
În înregistrare, un consilier – o figură misterioasă – se aude spunând în apropierea microfonului de la pupitru următoarele: „Dacă va câștiga Călin Georgescu, trebuie să te pregătești de alegeri prezidențiale, Nicusor.”
Întrebarea firească este: de unde știa acel consilier scenariul care avea să înceapă pe 6 decembrie, când alegerile au fost anulate în plină desfășurare a turului doi de alegeri?
De unde știa că vor fi anulate? Pentru că doar prin anulare putea intra în vigoare scenariul dorit: cel în care, pe 26 noiembrie, nu era câștigat.
Pe cine afectează acest fapt? Cetățenii României sunt supuși unui abuz.
În 5 mai, printr-un răspuns scris, Comisia Europeană propune un așa-numit „mecanism de corectare” – un instrument prin care să devină o normalitate cenzurarea opiniei. Un instrument pe linia Orwell. Și, culmea, este folosit ca pretext chiar cazul României.
Dar noi știm bine că democrația se bazează pe dezbatere, nu pe tăcere impusă.
Se menține prin libertate, nu prin frică.
Noi, conservatorii, apărăm libertatea de exprimare și libertatea în general. Fără libertate nu putem face nimic. Fără libertate nu există democrație și nu ne putem imagina viitorul.
Claudiu Târziu
Lasă un răspuns