Ieri, 30 iulie, am fost în vizită la Broșteni – Suceava.
Trei oameni și-au pierdut viața. Sute de case au fost distruse. Numeroase afaceri locale s-au închis peste noapte. Totul, în urma unei ploi violente care a durat doar câteva ore.
Am fost la fața locului pentru a vedea cu ochii mei amploarea dezastrului. Ce am găsit acolo nu poate fi descris ușor în cuvinte – ci doar simțit în inima oricărui om cu conștiință.
Peisajul e dureros: gospodării ruinate, oameni rămași fără acoperiș deasupra capului, familii care nu mai au cu ce trăi de pe o zi pe alta. Natura dezlănțuită s-a întâlnit cu ani de nepăsare, iar rezultatul e o tragedie.
Păduri tăiate ilegal, râuri necurățate, case construite în zone de risc. Toate acestea au făcut ca o catastrofă naturală să devină o tragedie umană.
România trebuie să ceară acum ajutor din fondul de solidaritate al Uniunii Europene. Dar dincolo de bani, avem nevoie de solidaritate reală între noi.
Cu cei care au pierdut totul și cu ideea că nu mai putem ignora natura sau greșelile noastre. Să fim inimă lângă inimă, umăr lângă umăr, român lângă român. Dumnezeu să ne ajute!
Este momentul ca noi, cei care avem încă siguranță și confort, să ne unim. Să punem inimă lângă inimă. Să ajutăm.
Lasă un răspuns