Claudiu Târziu, președintele Acțiunii Conservatoare: „Când statul consideră crucea drept semn al extremismului și transformă cărțile lui Eminescu în probe penale, avem de-a face cu începutul unei prigoane împotriva românilor și a identității noastre naționale”.
În timp ce președintele Statului Israel, Isaac Herzog, vine la București pentru a vorbi despre memoria istorică și despre pericolul extremismului, autoritățile române oferă lumii o imagine revoltătoare: copii cercetați penal pentru deținere de cruci, avocați reținuți pentru cărți și simboluri creștine și troițe românești tratate ca potențiale probe penale.
În România anului 2026, polițiștii au descins în forță la Brașov pentru a ridica de la adolescenți de 16 și 17 ani cruci simple, purtate la gât. Da, cruci. Simbolul sub care s-a format poporul român, simbolul credinței care ne-a ținut împreună în războaie, ocupații și prigoane.
În România anului 2026, un avocat a fost supus unor măsuri judiciare disproporționate pentru delict de opinie – ca în regimurile totalitare. El este cercetat pentru postări pe rețelele sociale și pentru că i s-au descoperit în casă volume de Mihai Eminescu și Octavian Goga și o icoană a Sfântului Ilie Lăcătușu.
Trebuie spus răspicat: Mihai Eminescu nu este un suspect. Eminescu este conștiința națională a României. Octavian Goga nu poate fi șters din patrimoniul nostru literar și din istoria țării. Iar crucea și troița nu sunt simboluri ale urii, ci ale credinței și ale continuității neamului românesc.
Ceea ce se întâmplă astăzi în România este inacceptabil pentru o țară democratică.
Asistăm la încercarea de a introduce frica în societate. Frica de a purta o cruce. Frica de a avea în bibliotecă operele unor autori români. Frica de a cinsti memoria înaintașilor noștri. Frica de a vorbi despre identitatea și cultura națională.
O asemenea stare de lucruri este incompatibilă cu democrația.
Combaterea oricărei forme de extremism este o obligație morală și legală a statului român. Dar tocmai această cauză este compromisă atunci când simboluri ale credinței și culturii românești sunt considerate obiecte ale unor activități ilegale, iar cetățenii sunt tratați ca potențiali infractori pentru lucruri care fac parte din patrimoniul spiritual al acestei țări.
Nu poți educa societatea împotriva urii stîrnind sentimente de adversitate, prin măsuri nedrepte, provocatoare și punitive.
Nu poți apăra memoria victimelor unor perioade istorice îngrozitoare transformând cărțile lui Eminescu în argumente pentru acuzații penale.
Nu poți aduce toleranța punând sub semnul întrebării însăși identitatea unui popor.
Când statul ajunge să vadă extremism într-o cruce, într-o troiță sau într-o bibliotecă, atunci avem o problemă gravă ca societate. Problema nu este la cetățeni, ci la lege și la modul în care ea este interpretată și aplicată.
Reamintim că toate aceste cazuri sunt construite pe baza unei legi liberticide și profund antiromânești, 241/2025, cunoscută ca Legea Vexler, după numele inițiatorului ei.
Lasă un răspuns