Reacțiile lui și ale întregului anturaj arată o spaimă uriașă de a nu fi debarcat Cabinetul pe care îl conduce. Și nu, nu-i este frică pentru țară.
Bolojan a fost mereu rezervat cu presa, dar în ultima săptămână a dat și câte trei interviuri pe zi.
Vicepremierul Oana Gheorghiu caută bunăvoința parlamentarilor din opoziție pe email, într-un mod amuzant.
La Oradea și București au fost puse la cale manifestații de solidaritate cu guvernul. Câteva sute de oameni au ieșit în stradă stigând de parcă venea Inchiziția să-l ia pe nedrept pe bietul premier.
Și apocalipsa clasică în campaniile online: România o rupe cu Occidentul dacă pică guvernul Bolojan.
Știți ce om nu face nimic din toate astea? Omul cu conștiința curată. Acela primește moțiunea, își apără mandatul și, dacă pierde la vot, pleacă demn.
Zbaterea asta nu e a unui om nedreptățit. Este a unui om care știe exact ce pierde dacă pleacă.
Și nu e vorba atât de funcție, cât de avantajele ei. Pentru el și cei din jurul lui.
E vorba de programul militar SAFE, de cele 18 miliarde de eeuro care curg prin el, de lanțurile de contracte care se rup când vine altcineva la putere și începe să întrebe.
Va fi vorba despre decontul unei guvernări care a adâncit țara în sărăcie și a primejduit și mai mult viitorul nostru.
Este vorba despre posibile alegeri anticipate pe care nu le mai poate controla.
Și mai este o problemă: toată construcția de imagine care îl proiectează drept omul în care are încredere Occidentul se prăbușește în momentul în care propriul Parlament îl trimite acasă.
Or Bolojan are ambiții mari, vrea să fie și președinte al republicii.
Iată sursele fricii. Dar oricât s-ar agita, liberalii care îl mai susțin și useriștii nu păcălesc pe nimeni. Știu și ei asta. Însă o fac din disperare.
Lasă un răspuns