Astăzi, când clopotele bat în toată țara și glasurile preoților se înalță către cer, ne plecăm frunțile cu adâncă recunoștință în fața celor care au scris cu sânge și jertfă istoria României.
Ziua Eroilor nu este doar o sărbătoare. Este o mărturisire solemnă că nu uităm și nu vom uita vreodată pe cei care au murit pentru ca noi să fim liberi, să avem pământ, credință și limbă românească.
Ei, eroii neamului, nu au cerut nimic. Au plecat pe front cu crucea la piept și dorul de casă în inimă. Au murit în munți, în tranșee, în codri, în temnițe comuniste, în prigoane și în pribegie.
Din Basarabia până-n Țara Moților, din Ținutul Herței până în Dobrogea, pământul acesta e sfințit de jertfa lor. Ei nu sunt doar o parte din trecutul nostru – sunt temelia prezentului și făclia viitorului. Prin ei am învățat ce înseamnă datoria, cinstea, curajul și demnitatea. Ei sunt scutul nevăzut al identității noastre.
Într-o lume tot mai grăbită să uite, să relativizeze, să șteargă granițele și rădăcinile, datoria noastră, a celor care ne simțim români cu adevărat, este să-i pomenim pe eroi nu doar cu flori și slujbe, ci și cu viața noastră. Să trăim cu aceeași demnitate cu care ei au murit. Să ne creștem copiii în dragoste de neam, de credință și de istorie. Să nu lăsăm ca jertfa lor să fie în zadar.
Un popor care își uită eroii își sapă singur mormântul, dar un popor care îi cinstește, se înalță.
Glorie eternă eroilor neamului românesc!
Lasă un răspuns