6,1% șomaj național în 2025. Nu pare mare, până afli că la tineri este de 26%. Că în rural depășește 10%. Că jumătate dintre tinerii șomeri sunt în această situație de peste șase luni. Adică nu caută și nu găsesc, ci au renunțat sau au plecat.
De ce? Nu pentru că n-ar fi locuri de muncă. Ci pentru că școala pregătește pentru meserii care nu se cer, statul taxează munca până o face neprofitabilă, iar infrastructura ține jumătate din țară captivă în propria geografie.
Tabloul complet e dezolant. Universități care produc absolvenți neangajabili. ANOFM care plătește indemnizații în loc să recalifice. Codul Muncii care îi sperie pe angajatori înainte să angajeze. Fiscalitate pe muncă dintre cele mai apăsătoare din regiune. Lipsa unei strategii naționale de combatere a sărăciei, care ar transforma, prin investiții deștepte, zone întregi de ruine ale industriei comuniste în centre de profit.
Efectul? O Românie cu două viteze: orașele mari absorb, restul țării exportă oameni.
Soluția nu este una administrativă, ci rezidă într-o alegere politică fundamentală: vrem un stat care pretinde că împarte sărăcia sau unul care construiește o economie capabilă să-și țină oamenii acasă?
Noi, ACT, credem că România trebuie să devină un stat dezvoltator suplu.
Lasă un răspuns