În România anului 2025, oierii – păstrătorii unei tradiții milenare – ajung să-și vadă munca aruncată pe foc. Lâna oilor, cândva bogăție națională, materie primă de neprețuit, astăzi nu mai are valoare. Nu pentru că ar fi mai puțin bună, ci pentru că statul român a abandonat agricultura și a distrus industria textilă.
În lipsa centrelor de colectare și a fabricilor de prelucrare, oamenii nu au ce face cu lâna. Și astfel, o comoară ajunge să fie arsă, în timp ce țara pierde o șansă uriașă de dezvoltare. Din mândrie și avere, lâna românească a ajuns cenușă.
Este revoltător și dureros să vezi cum o țară bogată în resurse își umilește producătorii locali. Oierii nu cer milă, ci dreptate. Cer să-și poată valorifica munca, să existe centre de colectare, locuri de muncă, industrie vie.
Avem nevoie urgent de un plan național pentru valorificarea lânii. Centre în fiecare județ, sprijin pentru procesare, industrie renăscută. O resursă ca aceasta nu trebuie distrusă, ci transformată în avantaj economic și social pentru comunitățile locale.
România încă are resurse. Încă are oameni harnici și pricepuți. Tot ce lipsește este voința politică de a le respecta și de a le da o șansă.
Lasă un răspuns