În ultimele decenii, globalizarea și o ideologie progresistă agresivă au încercat să estompeze specificul național, să relativizeze valorile tradiționale și să pună sub semnul întrebării autoritatea statului asupra propriului teritoriu.
Aceste tendințe, deghizate în idealuri universaliste, riscă să dizolve națiunile în entități amorfe, fără rădăcini și fără voință proprie.
Pentru conservatori, suveranitatea înseamnă, în primul rând, libertatea de a guverna în interesul național. Acest lucru presupune controlul asupra frontierelor, capacitatea de a elabora legi conforme cu valorile societății și puterea de a proteja cultura, limba și identitatea națională.
Un stat care nu își mai poate decide politica fiscală, educațională, agricolă sau energetică, fără aprobări externe, este un stat care și-a pierdut suveranitatea, și odată cu ea, responsabilitatea față de propriul popor.
România, ca stat cu o istorie îndelungată și cu o identitate profund creștină, trebuie să își reafirme suveranitatea în fața presiunilor ideologice și economice. A fi parte din alianțe internaționale nu înseamnă a renunța la propria voce, ci a participa din poziția unui partener egal, care își cunoaște interesele și își apără valorile.
În concluzie, suveranitatea națională este cheia păstrării libertății și identității unui popor. Conservatorismul nu respinge cooperarea internațională, dar refuză dictatul birocratic și diluarea suveranității. Pentru că fără suveranitate, nu există responsabilitate, iar fără responsabilitate, nu există națiune.
Lasă un răspuns