1 Decembrie reprezintă victoria poporului român în fața istoriei. Marea Unire nu a fost trofeul unei campanii de cucerire, ci actul de voință prin care o națiune și-a proclamat dreptul la existență într-o patrie unică. Ostașul român, Coroana și o elită politică providențială au zdrobit tot ce le-a stat în cale pentru împlinirea idealului național.
Din acel moment, românii au trăit 22 de ani cu iluzia că Unirea este un drept dobândit pentru eternitate. Impostura, trădările și iresponsabilitatea unei întregi generații de conducători, au dus România Mare pe marginea prăpastiei și au permis unor stafii ale trecutului să rupă din trupul țării la începutul celui de-Al Doilea Război Mondial. A fost nevoie de alte sacrificii și de o nouă ruletă a istoriei, pentru ca o parte din teritoriul național să fie readus între granițele României.
Pilda acestei tragedii este azi mai importantă decât oricând. Independența, libertatea, demnitatea și suveranitatea constituie tezaurul cel mai de preț al unei națiuni și trebuie apărate în fiecare zi lăsată de Dumnezeu.
Astăzi suntem departe, în timp și în conștiință, de momentul de la 1918. Astăzi, idealul de unitate națională este numit chiar de unii dintre români, revizionism. Chinurile și umilințele prin care trec românii din teritoriile aflate între granițe străine sunt ignorate de autoritățile de la București, în numele corectitudinii politice și al intereselor geopolitice. Acasă, membri ai Parlamentului României vorbesc nestingheriți despre autonomie teritorială și cer necontenit privilegii pe criterii etnice.
Am reușit prin luptă să ștergem granițele fizice dintre provinciile românești, dar am ridicat ziduri de netrecut în interiorul acestei națiuni. Ne este tot mai dificil să identificăm valori comune și o viziune unitară, capabilă să mobilizeze generația actuală.
Dar tocmai astăzi trebuie să ne amintim că națiunea română a renăscut mereu după marile cataclisme ale Istoriei. România a rămas pe harta Europei după ce imperii „eterne”, armate aparent invincibile și mari puteri, care au cotropit-o, au dispărut în negura timpurilor.
Să ne bucurăm de memoria și moștenirea Marii Uniri de la 1918 și să ne lăsăm inspirați de idealurile celor care au zidit această țară. Să ne plecăm cu recunoștință în amintirea eroilor care și-au dat viața pentru ca generațiile următoare să poată spune ˝acasă˝ în locurile unde strămoșii lor erau doar o națiune tolerată. Și să aducem aminte oricui vrea să mai provoace stihiile Istoriei ce soartă cumplită au avut cei care au scrijelit cu pumnalul granițe pe harta României!
La mulți ani!
Lasă un răspuns